O lume în tranziție. Cum evoluează peisajul energetic global.
Tranziția către o energie mai curată este poate una dintre cele mai mari provocări cu care ne confruntăm astăzi. De la Acordul de la Paris, semnat în 2015, s-au făcut pași importanți în lupta împotriva schimbărilor climatice.
Acordul de la Paris a stabilit obiective clare: limitarea creșterii temperaturii globale la sub 2°C față de nivelurile preindustriale și încercarea de a o menținăesub 1,5°C, precum și atingerea neutralității emisiilor de carbon până în 2050. În timp ce progresele sunt vizibile, companiile și guvernele se confruntă cu noi obstacole: costuri în creștere, fluctuații în aprovizionarea energetică și tehnologii care nu țin întotdeauna pasul cu ambițiile globale.
Dar asta nu înseamnă că lucrurile stagnează – din contră. Dincolo de aceste dificultăți, energia regenerabilă câștigă teren, iar piețele de energie continuă să se adapteze pentru a susține această transformare.
Cine domină în creșterea cererii globale?
Potrivit raportului Global Energy Perspective 2024 (poate fi descărcat aici) până în 2050, cererea globală de energie este prognozată să crească cu 11% până la 18%, în funcție de scenariu. O mare parte din această creștere va veni din economiile emergente – Asia de Sud-Est, India și Orientul Mijlociu vor fi principalii poli de cerere energetică, generând între 66% și 95% din creșterea cererii globale.
Acest lucru nu doar că va remodela piețele energetice, ci va schimba și fluxurile geopolitice, transformând aceste regiuni în centre de influență la nivel global.
În același timp, în țările dezvoltate și în China, cererea de energie va rămâne constantă sau chiar va scădea. De cealaltă parte, SUA ar putea experimenta o creștere datorită electrificării rapide și revenirii industriilor.
Viitorul e electric
Un alt punct cheie al raportului este despre electricitate, care va deveni principala sursă de energie până în 2050. Între 2023 și 2050, consumul global de electricitate ar putea crește de două sau chiar de trei ori în funcție de dinamica tranziției. Sectoarele tradiționale, precum electrificarea clădirilor și transportului, vor contribui semnificativ la această creștere.
Însă, o surpriză majoră vine din sectorul tehnologic – boom-ul centrelor de date și al inteligenței artificiale (AI) va genera o creștere substanțială a cererii de energie electrică. Până în 2050, aceste centre ar putea consuma între 2.500 și 4.500 terawatt-oră (echivalentul a 5% – 9% din cererea globală de electricitate).
Această „încoronare” a electricității ca principală sursă de energie este susținută și de adoptarea masivă a vehiculelor electrice. Până în 2050, vehiculele electrice pe baterii (BEV) vor reprezenta majoritatea vânzărilor de mașini la nivel mondial, comparativ cu doar 13% în prezent.
Provocările din spatele tranziției: tehnologie și costuri
Dar această tranziție nu va fi ușoară – ea se confruntă atât cu provocări tehnologice, cât și cu constrângeri economice semnificative. Deși se preconizează că până în 2050, între 65% și 80% din producția globală de energie electrică va proveni din surse regenerabile, această tranziție nu poate fi realizată fără a asigura stabilitatea sistemelor energetice.
Sistemele regenerabile, deși din ce în ce mai eficiente din punct de vedere al costurilor, au o natură intermitentă, ceea ce creează nevoia de capacități de stabilizare („firming capacity”) pentru a asigura continuitatea aprovizionării cu energie. Aceasta include soluții de stocare a energiei pe termen lung, cum sunt bateriile de mare capacitate (BESS) și alte tehnologii care să susțină stabilitatea rețelelor electrice.
Un obstacol semnificativ este legat de impactul economic asupra prețurilor energiei. Energia regenerabilă, deși mai ieftină în producție, tinde să ducă la prețuri reduse sau chiar negative în anumite momente ale zilei, din cauza costurilor marginale foarte scăzute. Această fluctuație poate afecta fezabilitatea economică a noilor investiții în energie regenerabilă. În scenarii cu cele mai eficiente căi de decarbonizare, dezvoltarea RES (renewable energy sources) ar putea să nu fie profitabilă fără intervenții guvernamentale sau ajustări legislative care să creeze un cadru favorabil pentru aceste investiții.
Pe lângă cerințele tehnologice și economice, infrastructura energetică joacă un rol esențial. Conform estimărilor, investițiile în infrastructura de transmisie și distribuție vor trebui să crească de aproximativ trei ori până în 2050 pentru a susține cererea tot mai mare de energie și pentru a asigura integrarea eficientă a noilor surse de energie regenerabilă. Aceasta include modernizarea și extinderea rețelelor de electricitate, astfel încât să fie capabile să gestioneze intermitențele și să mențină un flux constant de energie către consumatori.
În acest context, rolul politicilor publice și al reglementărilor devine extrem de important. Un cadru legislativ stabil, combinat cu stimulente economice, poate facilita dezvoltarea soluțiilor de stocare a energiei și integrarea lor într-un sistem energetic bazat predominant pe surse regenerabile.
Petrolul și cărbunele își păstrează locul în peisajul energetic
Deși eforturile globale se îndreaptă tot mai mult către energiile regenerabile, realitatea este că petrolul și cărbunele își păstrează încă un rol semnificativ în mixul energetic mondial. Conform raportului, chiar și în cele mai ambițioase scenarii de tranziție, combustibilii fosili precum petrolul, gazul natural și cărbunele sunt estimați să acopere între 40% și 60% din cererea globală de energie în 2050, în funcție de scenariu, în scădere de la 78% în 2023.
Deși sursele de energie regenerabilă se dezvoltă rapid, tranziția energetică a fost mai lentă decât se anticipa în anumite sectoare, iar tehnologiile-cheie nu sunt încă mature sau suficient de eficiente din punct de vedere al costurilor. Această situație, combinată cu creșterea cererii de energie, face ca regenerabilele să nu fie suficiente pentru a acoperi întreaga cerere energetică viitoare.
Se așteaptă ca investițiile în combustibili fosili să continue cel puțin în următorii 10 ani, pentru a asigura stabilitatea sistemului energetic global și a răspunde nevoilor în creștere.
Un viitor provocator, dar plin de oportunități
În final, tranziția energetică globală este un proces de echilibru: între inovare și realități economice, între creșterea cererii și constrângerile tehnologice. Tranziția nu este doar un obiectiv de mediu, ci și o provocare care implică fiecare aspect al economiei mondiale – de la infrastructură și politică, până la obiceiurile de consum ale fiecăruia dintre noi.
Întrebarea reală nu mai este dacă vom face această tranziție, ci cum și cât de repede vom reuși să o facem. Iar succesul acestei tranziții va depinde de tehnologie și de capacitatea noastră de a colabora, de a investi în soluții flexibile și de a adapta rapid politicile și reglementările la noile realități.