Cum vor transforma licitațiile CfD accesul la finanțare în România?
Licitațiile CfD din România reprezintă un pas important în finanțarea proiectelor de energie regenerabilă. Prin garantarea unor prețuri fixe, acestea oferă stabilitate pentru investitori, însă succesul programului depinde de decizii cheie legate de detaliile contractuale, cum ar fi mecanismele de preț și garanțiile oferite.

Licitații, prețuri de referință și drumul către proiecte finanțate
Când un investitor se așează la masa de negociere pentru un parc solar în România în 2025, discuția nu începe de obicei cu panouri sau invertoare – totul începe cu o întrebare esențială: ce CfD va sprijini proiectul și cum va fi reglementat?
Această întrebare contează pentru că un CfD poate transforma fluxul de venituri al unui proiect dintr-o montagne russe într-o sursă previzibilă de venituri. În prezent, în România, CfD-urile nu sunt doar un concept pe hârtie: ele sunt licitații active, reglementări clare și contracte concrete care decid dacă proiectele vor primi finanțare, vor fi construite și conectate, sau vor rămâne blocate înainte de încheierea procesului de finanțare.
Ce s-a întâmplat deja în România (și de ce este important)
- Guvernul român a stabilit cadrul legal pentru CfD-uri prin Decizia Guvernului nr. 318/2024 (publicată în aprilie 2024). Această decizie stabilește regulile generale pentru un mecanism de sprijin CfD destinat tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon.
- Comisia Europeană a aprobat o schemă de ajutoare de stat de 3 miliarde de euro pentru programul CfD din România (decizia a fost emisă în martie 2024), deschizând astfel finanțarea pentru licitațiile care vizează proiecte noi de energie eoliană și solară onshore. Această aprobare a fost semnalul verde pentru primele runde ale programului.
- Licitațiile sunt administrate de operatorul desemnat al CfD-urilor, CNTEE Transelectrica S.A. (operatorul național de transport), iar OPCOM (operatorul pieței de energie din România) acționează ca parte a CfD-urilor pentru contractele ad-hoc. Prima rundă de licitații a avut loc în 2024; calendarul indicativ pentru a doua rundă a fost actualizat pe 31 iulie 2025, cu etape de licitație și contractare programate pentru mijlocul anului 2025.
Pe scurt: România are acum instrumentele legale, susținerea Uniunii Europene, un operator public și un calendar de licitații stabilit — astfel, CfD-urile trec de la „posibile politici” la contracte reale care influențează bancabilitatea proiectelor și deciziile investitorilor.
Cum funcționează, de fapt, un CfD
Un CfD este o soluție financiară bilaterală care garantează un preț de referință pentru producător:
- Dacă prețul de referință al pieței (de obicei prețul pentru ziua următoare) este sub prețul de referință, contrapartea CfD completează diferența către producător;
- Dacă prețul pieței depășește prețul de referință, producătorul returnează diferența către contrapartea CfD.
Ce este esențial de menționat: producătorul vinde în continuare electricitatea pe piață ca de obicei; CfD-ul doar schimbă expunerea la volatilitatea prețurilor spot cu fluxuri de numerar predictibile. Două alegeri tehnice schimbă totul: (1) ce index de piață se folosește pentru reglementare și (2) dacă CfD-ul se reglează pe baza producției măsurate sau pe un volum stabilit dinainte – ambele generează riscuri cuantificabile diferite.
Un exemplu concret
Să presupunem un proiect fotovoltaic cu o producție anuală estimată de 15.000 MWh (echivalentul unei capacități operaționale de aproximativ 10 MW). Prețul stabilit în cadrul Contractului pentru Diferență (CfD) este de 300 RON/MWh, iar prețul mediu al pieței în ziua anterioară este de 250 RON/MWh.
- Diferența este de 50 RON/MWh, ceea ce înseamnă un supliment anual de 50 × 15.000 = 750.000 RON pentru producător.
- Dacă prețul pieței ar crește la 320 RON/MWh, producătorul ar trebui să plătească diferența de 20 × 15.000 = 300.000 RON/an către contrapartea CfD.
Matematica este simplă, dar provocarea reală constă în modelarea prețurilor, stabilirea momentului și cadrului potrivit pentru reglementările aferente, precum și în clauzele contractuale care reglementează riscurile asociate reducerii producției sau dezechilibrelor în sistem.
De ce România a optat pentru CfD-uri – scopuri politice și perspectiva UE
Ioannis Kalapodas, șeful biroului din România al European Energy, a declarat:
Schema CfD asigură stabilitate pe termen lung a prețurilor și certitudine financiară într-o piață volatilă, fiind esențială pentru accelerarea investițiilor în energie regenerabilă.
Citatul reflectă intenția schemei: deblocarea capitalului pentru construcția rapidă a capacității, în timp ce se protejează consumatorii de expunerea excesivă la subvenții pe termen scurt.
Pe scurt: guvernul a dorit un instrument care (a) atrage finanțare pentru construirea rapidă a capacității, (b) reduce expunerea la prețurile spot pentru proiecte și (c) face acest lucru în cadrul unei scheme fiscale aprobate de UE.
Ce detalii contractuale vor decide succesul CfD-urilor
CfD-urile nu sunt soluții miraculoase, însă un unul bine conceput face ca proiectele să fie ușor de finanțat, pe când unul deficitar poate duce la costuri ascunse, riscuri și conflicte politice. Iată ce trebuie monitorizat:
- Prețul de referință și riscurile de bază
Care preț de piață se leagă de CfD? Prețurile zonale din ziua anterioară? Prețul unui hub? Riscurile de bază pot apărea atunci când planta vinde energie într-un nod de piață diferit față de indexul CfD-ului. Dacă dezvoltatorii sunt responsabili pentru acestea, bancabilitatea se reduce. - Definirea volumului, limitarea producției și echilibrarea
CfD-ul se reglează pe producția efectiv măsurată sau pe un volum estimat? Dacă o plantă este limitată de operatorul de rețea, cine suportă pierderea veniturilor? Acest aspect trebuie reglementat clar. - Durata, indexarea și inflația
Contractele pe termen lung (10–15 ani) reduc riscurile, dar cresc expunerea părții contractante. Indexarea influențează cât de atractiv va rămâne prețul de referință. - Credibilitatea părții contractante și garanțiile
Cine garantează suplimentările? Garanțiile financiare ale părții contractante influențează confortul creditorilor. - Schimbările legale și clauzele de reziliere
Ce se întâmplă dacă există modificări legislative sau taxe noi? Cine plătește în cazul rezilierii premature a contractului?
Cine câștigă, cine pierde – o viziune pragmatică asupra distribuției riscurilor
- Câștigători probabili: dezvoltatori, furnizori de credite, cumpărători corporativi care folosesc CfD-uri virtuale.
- Părți expuse: contribuabilii și consumatorii, în cazul în care prețurile prețurilor contractuale (strike) deviază semnificativ de la valorile fundamentale; mici jucători de piață dacă designul licitațiilor favorizează actorii puternici deja existenți (incumbents); operatorii de rețea în caz de costuri neașteptate datorate limitării producției.
Obiectivul politicii – accelerarea capacităţii, păstrând în acelaşi timp sub control impactul fiscal şi asupra consumatorilor – impune echilibru între interesele concurente. Licitaţiile publice din România, pachetul aprobat de 3 miliarde de euro şi operatorii desemnaţi urmăresc gestionarea acestui echilibru, dar detaliile de implementare vor înclina balanţa.
Trei scenarii pentru România
- Scenariul optimist: Design curat + management activ al riscurilor
Licitațiile se desfășoară conform planului, alegerea indexului minimizează riscurile de bază, regulile de limitare a producției sunt corecte, iar statul oferă mecanisme clare de escrow/garanție. Rezultatul: costuri mai mici ale capitalului, finanțare mai rapidă și construcție accelerată cu impact minim asupra subvențiilor pe termen scurt. - Scenariul intermediar: Câștiguri parțiale, fricțiuni operaționale
Licitațiile aduc capacitate, dar există riscuri de bază și conflicte privind limitările producției, necesită ajustări ad-hoc ale garanțiilor. Rezultatul: dezvoltare mai lentă, dar constantă; unele proiecte vor necesita suport financiar suplimentar. - Scenariul pesimist: Defecte de design și presiune fiscală
Alegerea incorectă a indexului și slăbiciunile contrapartidelor creează discrepanțe și litigii; costurile de finanțare cresc și mai puține proiecte ajung să fie finanțate. Rezultatul: reacții politice adverse, licitații suspendate și necesitatea unor ajustări costisitoare ale schemei.
Prima licitație din România în 2024 și calendarul actualizat pentru 2025 sunt indicatori timpurii – rezultatele acestor runde vor semnala în ce direcție se îndreaptă piața.
Lecții din alte țări – ce poate învăța România (și adapta)
Țări precum Marea Britanie au folosit CfD-urile licitate pentru a dezvolta energia eoliană offshore și a scala regenerabilele, iar mulți cumpărători corporativi utilizează CfD-uri virtuale / VPPAs pentru a se proteja de expunerea la prețuri.
Lecția nu este să copiem regulile ad litteram, ci să învățăm din modelele de implementare: reguli clare ale licitațiilor, descoperirea transparentă a prețului de referință și mecanisme pentru gestionarea riscurilor de bază și dezechilibre.
Contextul României – constrângerile de transmisie, lichiditatea pieței locale și schema susținută de stat – schimbă calculele, astfel că adaptarea este esențială.
Pentru ca România să dezvolte și să integreze cu succes capacitatea de energie regenerabilă, dezvoltatorii, investitorii, producătorii de energie, operatorii de rețea și factorii de decizie politică trebuie să colaboreze eficient.
Dezvoltatorii și investitorii sunt cei care inițiază și finanțează proiectele, în timp ce producătorii de energie și operatorii de rețea asigură livrarea continuă a energiei regenerabile. În același timp, factorii de decizie politică stabilesc cadrul legislativ necesar pentru susținerea acestui progres.
Succesul dezvoltării energiei regenerabile în România depinde de modul în care aceste grupuri iau deciziile.
Cu o implementare atentă, România poate deveni un model în regiune, demonstrând cum politicile bine concepute pot transforma sectorul energiei regenerabile într-un motor economic puternic, sustenabil și competitiv.
Glosar de termeni
- Partea contractantă / contraparte (Counterparty)
Entitatea care se obligă să plătească diferența între prețul de piață și prețul stabilit în CfD (de regulă autoritate publică sau operator de piață). - Curtailment (limitarea producției)
Reducerea producției electrice din motive operaționale (ex.: congestii în rețea, decizii ale operatorului de transport). Contractul CfD poate preciza cine suportă pierderile financiare rezultate din curtailment. - Indice de referință (Reference index)
Prețul de piață folosit pentru compararea cu prețul din CfD; de obicei este prețul din piața day-ahead (ziua următoare). - Bancabilitate (Bankability)
Capacitatea unui proiect de a atrage finanțare pe baza certitudinii veniturilor. CfD-urile sporesc bancabilitatea prin stabilizarea fluxurilor de numerar. - Închidere financiară (Financial close)
Momentul în care toată finanțarea proiectului este asigurată și se poate începe executarea lucrărilor; proiectul este considerat finanțat complet. - Operator de transport al energiei electrice – TSO (Transmission System Operator)
Entitate responsabilă cu operarea, întreținerea și dezvoltarea rețelei de transport de energie electrică. În România: CNTEE Transelectrica S.A. - Indicele prețurilor de consum – IPC (Consumer Price Index, CPI)
Indicator macroeconomic care măsoară evoluția prețurilor bunurilor și serviciilor de consum. În contractele CfD, IPC (CPI) poate fi folosit pentru indexare, adică ajustarea prețului din contract în funcție de inflație.
P.S. În fiecare luni publicăm seria Wiren Glossary pe LinkedIn: explicăm pe scurt un termen important din domeniul energetic, pe înțelesul tuturor. Urmărește-ne pentru a afla în fiecare săptămână un nou termen și explicații practice.